„Doamne, ler Domnului Doamne/ Ia ieşiţi boieri afară// Doamne, ler Domnului Doamne/ De vedeţi ce să coboară.// Să scoboară două flori,/ Da' nu-s flori că-s frăţiori,/ Da' îi Ion şi Văsălie,/ Să întorc de la robie.// Maică-sa când îi vedea/ Caii-n grajd ea îi băga/ Vïn roşu să be' le da." CW3o4.

doamne ler domnului doamne ioan bocsa